Jurnal de Voluntar: „O viață remarcabilă” – odă adusă altruismului

Am fost surprins de mulțimea de oameni ce s-a adunat la o oră târzie pentru a aprecia un film cu mesaj universal, ce poate fi apreciat de orice vârstă și orice demografic. În seara de 4 august, Festivalul Ideo Ideis a adus Alexandriei o altă seară de Cinematecă Târzie, în răcoarea parcului pădurii Vedea.

Marele ecran a prezentat filmul „O viață remarcabilă”. Cel mai remarcabil a fost, însă, faptul că povestea ecranizată a fost cea a unei persoane, nu a unui personaj. Desigur, dramatizarea, modificarea și amplificarea anumitor aspecte sunt adeseori comune industriei cinematografice, dacă nu chiar necesare în redactarea unui scenariu bazat pe fapte reale. Am fost plăcut surprins aflând, ulterior, cât de strâns a îmbrățișat filmul realitatea, păstrând autenticitatea situației, ceea ce a fost absolut esențial pentru mesajul transmis.

Ecranizarea prezintă planul prezent și planul trecutului, în paralel, alternând între ele pentru a prezenta două aspecte extraordinar de inspiraționale, care se potențează unul pe celălalt. Trecutul urmărește acțiunile unui tânăr, Nicholas Winton, care, în urma vizitei sale în Praga, observă victimele unei cruzimi inevitable: mult prea inocenții copii. Filmul pune un accent binemeritat pe acest aspect, al unor persoane obiectiv nevinovate, menite măcelului, și chemarea interioară de a le ajuta. Copleșit de această scenă, protagonistul se dedică acestei cauze, în ciuda dificultății aparente de a face o schimbare însemnată. Desigur, acest fapt nu îl oprește din a face tot posibilul și din a apela la bunătatea publicului general, invitându-i să „adopte” copiii refugiați. Surprinzător, publicul împărtășește compasiunea sa în proporție relativ largă. Chiar și vizele ce se dovedesc a fi necesare sunt obținute cu succes și acțiunile, într-un final, duc la un total ce este dezvăluit a fi de 669 de copii salvați. Un gest mai mult decât nobil când acesta vine cu sacrificii personale.

În ciuda acestui fapt, Nicholas nu se mândrește cu faptele sale extraordinare, ba chiar se simte bântuit de eșecul său de a salva un ultim tren cu 250 de copii. Abia după aproape 50 de ani, Winton a fost recunoscut pentru faptele sale în urma dăruirii cărții sale cu nume și documente din toată experiența unei cercetătoare axată pe istoria Holocaustului.

Ultima parte a filmului ne arată prezentul, unde Winton vede roadele muncii sale, întâlnind inițial unul, după care zeci dintre copiii pe care i-a salvat. Este greu să descrii textual emoțiile transmise, însă filmul își folosește timpul pentru a ne ajuta să ne atașăm și să experimentăm trăirile lui Nicholas.

Nu pot să spun cât de adecvată este traducerea titlului în română „O viață remarcabilă”, comparativ cu originalul “One life”, deoarece tot filmul transpune cât bine este pretutindeni și câte suflete sunt binevoitoare să facă sacrificii în numele altora. De mai multe ori, filmul conștientizează cum oamenii ce au pus planul în acțiune au fost doar oamenii simpli, precum oricare alții, precum și compasiunea prezentată de un public similar în natură.

Dacă atâta eroism a rămas neștiut pentru 50 de ani, și era atât de aproape de a scăpa în obscuritate, cine poate spune cât astfel de altruism rămâne nespus și cât mai este posibil? Al doilea război mondial a fost unul din cele mai negre momente în memoria recentă și, totuși, chiar și în circumstanțe atât de vicioase, empatia și-a găsit locul într-o inimă, iar apoi în alte sute. Într-adevăr, trebuie să recunosc, nu sunt un mare fan al filmelor militare. Dacă filmul nu ar fi fost bazat pe povestea unei persoane și dacă era doar o oarecare ficțiune de istorie alternativă, nu și-ar fi meritat timpul vizionării, neavând nimic fantastic de intrigant sau însemnat pe parcursul său.

„O viață remarcabilă” a avut o prezentare fenomenală în termeni de tot ce este vizual: costume, scene și recuzită. Pe lângă faptul că toate acestea au urmărit cu atenție acuratețea istorică, totul a arătat magnific și de înaltă calitate, în general. Dacă orice firimitură din cele spuse mai sus vă stârnește interesul, „O viață remarcabilă” a fost regizat de James Hawes, și produs de Joanna Laurie, Iain Canning, Emile Shermanz și Guy Heeley, cu personaje interpretate de Anthony Hopkins, Helena Bonham Carter, Johnny Flynn, Lena Olin, Romola Garai, Alex Sharp și Jonathan Pryce.

Articol scris de Mihnea Spătaru, voluntar Ideo Ideis #19

Fotografie realizată de Alexandra Iftime