Jurnal de Voluntar: Nepoți, bunici și asociați – ce a fost, ce este și ce va fi

În ziua de 7 august, la Centrul Multifuncțional pentru Tineret, am avut prilejul la a asista la o serie de spectacole jucate de trupe de teatru de liceeni. În acest articol, mă voi concentra

pe spectacolul trupei „Prazul și necazul” din Craiova. Piesa a fost intitulată adecvat „Nepoți, bunici și asociați”, prezentând nepoți, nepoate, bunici, bunice și asociați.

Piesa debutează comic, într-un stil de reclamă comercială și fluctuează constant între comic, tragic si absurd. În orice moment dat, mi-ar fi fost greu să prezic ceea ce va urma. Din fericire, spun asta cu subtext pozitiv. Povestirea, de putem să o numim la singular, este foarte segmentată, doar tema vagă de bunici și nepoți rămânând constantă între amintirile ce le prezintă pe cele două „jumătăți” multitudinea de personaje. 

Personajele adesea se adresează direct audienței și conștientizează faptul că ele sunt pe o scenă recreând aceste amintiri despre care ne povestesc atâtea. În mare parte, acest aspect este utilizat cu scop comic. Punga de pufuleți, care își face grandioasa apariție în mai multe cadre, este chiar oferită audienței pentru devorarea, câtuși de parțială, a conținutului acesteia, înainte de a fi luată înapoi pe scenă. Sper ca imaginea creată să fie pe jumătate la fel de neașteptată în acest articol, precum a fost în timpul piesei.

Aceste momente hilare sunt contrastate de tonul sincer și uneori chiar ușor comparabil cu experiențele personale al acestor povestiri. Nu pot să omit nici coregrafia prezentată la secvențele muzicale, căci, pe cât de scurtă a fost, s-a văzut munca depusă the actori pentru a perfecționa fiecare mișcare.

A doua jumătate a spectacolului mută atenția pe bunici, sărind în cronologie cu câteva decenii în față. Este extraordinar de subiectivă această parte, eu însumi nefiind sigur dacă să fiu trist, fericit sau înduioșat, sau posibil o combinație. Fiecare bătrânel își spune, pe rând, povestea și sumbra opinie despre ce urmează inevitabil pentru fiecare om. Între timp, ceilalți se chinuie a se sprijini în baston, un mesaj la fel de interpretabil fiind șoptit în continuu: „Pari fericită”.

Îmbătrânirea este un decurs natural, pe care toți oamenii îl urmează, de trăiesc destul, și pe care cu toții îl știm, însă, scena realizată de „Prazul și necazul” ne unge pe inimă cu el, fără a ne deprima. Nu aș putea să sper sa enumăr toate detalile ce m-au captivat de-a lungul duratei relativ scurte într-un articol mai scurt decât spectacolul însuși.

Din momentul în care am stat și am ascultat, drept voluntar, de lângă ușa sălii desemnată acestei trupe de teatru tânăr, mi-am dat seama că urmau să ne lase cu o experiență memorabilă. Clarific că aceste cuvinte de laudă aduse mai sus sunt strict pe meritul piesei, și recomand oricărui amator de teatru să urmărească orice piesă interpretată de această magnifică trupă.

Dacă doriți a trage pe cineva la răspundere pentru plăcerea de pe durata vizionării acestei performanțe vă prezint cu bucurie caseta de generic. Pentru uimitorul scenariu, „Nepoți bunici si asociați”, a fost responsabil nimeni altul decât Gorghe Alex. Regia și scenografia de Robert Kocsis, și cu rol de asistent Ioana Brumar. Coregrafia a fost realizată de Sabina Lazăr. Distribuție: Ana Maria Ciortan, Daria, Cenușe, Daria Negrea, Iris Crăciunescu, Izabel Bulai, Maria Stroie, Rebeca Suinea și Melina Stancu.

Articol scris de Mihnea Spătaru, voluntar Ideo Ideis #19