„Masacrul” – realitatea transpusă prin comedie

Foto: Matei Bumbuţ

Alexandria a strălucit în această seară liniștită de august așa cum nu a mai făcut-o de mult timp. A reunit în centrul inimii sale o întreagă comunitate caracterizată prin diversitate: de la tineri curioși ce sunt la început de drum și doresc să își înconjoare sufletul de frumos, la adulți ocupați cu propriile lor griji, care și-au permis să își rupă o parte din timp pentru a se delecta cu momente pline de umor și încărcate de învățături subtile. Au fost prezenți chiar și vârstnicii ce așteaptă cu nerăbdare această perioadă a anului, în care festivalul Ideo Ideis le oferă oportunitatea de a se rupe de monotonia ce începe să pătrundă în viețile lor odată cu înaintarea în vârstă. 

Ce anume a reușit să apropie multitudinea de oameni ce așteptau cu sufletul la gură intrarea în Centrul Multifuncțional pentru Tineri? Răspunsul este simplu: arta transpusă în cele aproape două ore de spectacol. Arta reprezintă un exponent al libertății de exprimare și al procesului de creație, fiind înzestrată cu puterea miraculoasă de a crea noi orizonturi, în care totul este realizabil, magia și inconștiența frumoasă reprezentând principalele caracteristici. Aceasta are, totodata, un rol esențial în societate și în conturarea caracterelor, a imaginației și a stimei de sine a multitudinii de cetățeni uniți de dorința de a-și extinde constant sfera cunoștințelor, a experiențelor și a amintirilor de neuitat.

Și artă au transmis, cu adevărat, cei patru actori înzestrați cu abilități deosebite. Spectacolul pe care l-au interpretat cu măiestrie s-a desfășurat în sufrageria familiei lui Alin, un băiețel de 11 ani care l-a exclus pe prietenul său, Victor, din grupul pe care și-l formase și, ulterior, l-a și jignit, făcându-l „pârâcios”. Orgoliul copilului a fost afectat, astfel că acesta recurge la violență și îl lovește pe Alin cu un băț, scoțându-i doi dinți. Părinții tânărului agresat îi primesc în locuința lor pe cei ai lui Victor, cu scopul de a aplana conflictul produs între copii și de a rezolva amiabil disputa. Ce părea a fi, în incipit, o discuție profundă între persoane mature, ce pot înfrunta și depăși orice situație, ajutându-se de calmitate, înțelepciune și amabilitate, ajunge să devină o lecție frumoasă și prețioasă despre întregul tainic ce îl definește pe om. Conversația degenerează rapid, astfel că personajele renunță la măștile sociale la care au recurs pentru a crea o imagine de sine care să tindă spre perfecțiune și aleg să se îndrepte spre adevăratul lor sine, plin de mister și spontaneitate. Publicul are ocazia, astfel, să contempleze asupra faptului că defectele ce se strecoară în personalitatea fiecăruia nu au rolul de a îi denigra, ci de a îi oferi autenticitate și verosimilitate.

Părinții lui Victor veniseră în casa familiei lui Alin pentru a își cere iertare și pentru a se oferi să plătească tratamentul medical, dorind să compenseze greșeala făcută de fiul lor și să accentueze imaginea de oameni drepți și asumați care îi caracteriza, însă, pe măsură ce discuțiile abordează cu rapiditate diferite subiecte, aceștia ajung să își susțină fiul și să îl apere în fața celorlalți, instinctul de părinte fiind cel ce primează. Concomitent, familia lui Alin nu acceptă ca băiatului lor, ce suferea cumplit în urma loviturii primite, să nu îi fie recunoscută și susținută durerea. Diferențele sociale dintre pozițiile pe care le ocupau cei doi tați, unul dintre ei fiind avocat și celălalt având o firmă de articole pentru menaj, determină apariția unor conflicte între cei doi, dar și iubirea de mamă pe care fiecare dintre cele două femei o poartă față de copilul său cauzează o ruptură între acestea. Pe parcurs, și între cupluri se produc anumite fisuri, întrucât mama lui Victor îi reproșează soțului ei, Dorin, că nu este implicat în creșterea și dezvoltarea băiatului lor, acesta concentrându-se pe cariera profesională, în timp ce Ioana, mama lui Alin, își acuză soțul că nu îi mai este aproape și că nu este sufletul ei pereche.

Toate aceste conflicte degenerate pe parcursul celor două ore de spectacol au un scop comun: acela de a învăța publicul să accepte cu adevărat identitatea lor și a celor din jur. Într-o societate ce evoluează constant și dorește să promoveze perfecțiunea, oamenii se pierd pe ei înșiși, privind cu dezamăgire defectele ce îi caracterizează și având din ce în ce mai puțină toleranță atunci când cei din jurul lor nu sunt în perfectă armonie cu ei. Piesa pune în evidență autenticitatea oamenilor, normalizează diferențele de caracter, micile conflicte atât de necesare, întrucât acestea sunt cele care ne demonstrează și ne reamintesc că fiecare om este unic și reacționează diferit la anumiți factori de stres. Și tocmai acest lucru înfrumusețează caracterul uman: compasiunea și iertarea, cele două valori atât de importante ce definesc iubirea.

Și exact de asta are nevoie Alexandria, micul oraș ce își permite să viseze spre culmi înalte atunci când, anual, festivalul Ideo Ideis ia naștere pe teritoriul ei. Alexandria are nevoie de artă, de frumos, de evenimente, de diversitate care să unească, să dezvolte și să înfrumusețeze. Și festivalul fix asta face. Deci, în numele unei comunități întregi, îți mulțumim, Ideo Ideis, pentru că ne oferi puterea de a ne încrede în visurile noastre!

Despre spectacol

Cât despre detaliile tehnice pe care sunt datoare să vi le ofer, în speranța că veți fi dornici să vizionați cândva această piesă cu adevărat specială ce vă va determina să priviți mai adânc în sufletele celor din jurul vostru și să observați viața cu alți ochi, distribuția îi aduce pe scena Centrului Multifuncțional pentru Tineri pe Alexandru Papadopol, Dana Rogoz, Florina Gleznea și Emil Măndănac. În interpretarea lor și sub bagheta regizorală a lui Mihai Brătilă, cel mai cunoscut și mai montat text al autoarei Yasmina Reza, tradus de Ionuț Grama, atinge noi valențe, explorând cu umor aspectele enigmatice ale vieții de familie. Costumele și decorul poartă semnătura Alexandrei Alma, iar luminile sunt realizate de Alexandru Medveghi.

Articol scris de Alexia Olteanu, voluntar Ideo Ideis #19