INTERVIU | Șteff Chelaru: „E important ca tinerii să rămână adevărați, să fie sinceri față de ei înșiși și să aibă încrederea că pot face orice pe lumea asta”

Șteff, cu ce gând te-ai trezit azi dimineață? 

Că trebuie să montez setup-ul pentru „POV:ești de vară” de la 16:30 și asta am făcut de dimineață: calcule, telefoane, fac setup-uri, verific toate locațiile, aduc oameni, sun oameni, aduc voluntari, juniori, dau sarcini… M-am trezit gândindu-mă că asta trebuie să fac.

Suntem în a cincea zi de festival, cât de obosită ești?

Foarte! Eu vin în Alexandria cu cinci zile înainte să înceapă festivalul, așa că pentru mine aceasta e ziua 10, de fapt. Fac tot ce găsiți voi în prima zi deja pregătit: scenă, outdoor. E al treilea meu an aici, la Ideo Ideis, în postura de scenograf al Festivalului și al doilea meu an din postura de trainer de ateliere de arte alăturate. Fac cu copiii un atelier de costume, mi se pare incredibil că reușesc să se rupă cumva de toată lumea asta, a actoriei, și reușesc să se concentreze și pe arte alăturate, coregrafie, lumini, scenografie, regie. În momentul în care ei aleg atelierul de costume, era clar că va fi o chestie practică, de creativitate. Spre exemplu, de anul trecut, au fost doi copii care au ales să dea la scenografie și doi la regie… Și mă bucur că s-a întâmplat așa și mă motivează foarte tare – îmi dau seama că nu am contribuit eu în cea mai mare măsură, dar măcar un pahar cu apă am pus și eu acolo…

Dar și tu ai avut un parcurs academic și profesional interesant, nu-i așa? Ai terminat UNARTE Modă, master și licență…

Și ulterior am făcut scenografie! Nu am renunțat total la modă, încă fac hainele mele, dar la tot ce a ținut de modă a trebuit să renunț din motive financiare. Una din profesoarele mele mi-a spus că ar trebui să încerc scenografia și aici chiar cred că mi-am găsit drumul meu, cumva, mai clar. Practic meseria asta de patru ani, în primii doi ani am fost asistent de scenografie, prin facultate și expoziții mici, iar de doi ani, pot spune că o fac într-un mod profesionist. 

Și te-ai remarcat deja în lumea teatrală și ai ajuns aici la Ideo Ideis. Am înțeles că Sorina Ștefănescu, Directorul Artistic al Festivalului, a văzut un spectacol la care ai lucrat și…

Sorina, da, m-a văzut și m-a invitat în echipă. Datorită ei și lui Liviu Romanescu sunt aici și sunt foarte bucuroasă că s-a întâmplat așa. Cu Sorina, fiind și directorul departamentului în care eu lucrez în Festival, am o relație foarte bună, ne sunăm oricând, chiar cred că e un om care mie îmi poartă noroc. Mi-au spus că primul an de lucru la Ideo Ideis e de acomodare, iar dacă voi supraviețui și celui de-al doilea an, înseamnă că voi rămâne alături de echipă. Și cam așa a fost… E o muncă enormă în spate și nu e doar despre scenografie. Este și despre producție, despre oamenii de la tehnic. Nu e doar meritul unora, fără vreunul din echipa aceasta, acest Festival nu ar putea avea loc.

Vreau să ne îndreptăm atenția și spre tinerii cu care ai lucrat în atelierele de costum. Am văzut cele mai frumoase fotografii din lume, realizate de Matei Bumbuț la atelierul tău. Sunt foarte curios cum cum i-ai simțit tu pe tineri și cu ce ai rămas după aceste trei zile de lucru. 

Anul trecut am avut copii din toate trupele. Anul acesta, toți au fost din trupa de la Botoșani. Eu sunt botoșăneancă. Când i-am văzut pe toți, de la Botoșani, la mine la atelier, nu mi-a venit să cred. A zis da, am auzit. Au fost două cu trei fete din Botoșani anul trecut și mi-au spus că superbă aici am venit aici. Ce pot să-ți spun? M-am simțit ca acasă: am vorbit cu „oleacă”, cu „dânsa”… Tinerii sunt foarte creativi, au fost foarte creativi, răbdători, mi-au pus întrebări, și-au dat interesul.  Bucuria lor finală cred că este că se duc costumul acasă, rămâne al lor. Și creăm o legătură durabilă, să știi. Am plecat plângând de la finalul atelierului. Țin legătura și cu cei de anul trecut, ei îmi scriu când vin în București, vor să vadă spectacole la care lucrez. La finalul Festivalului, pe 8 august, chiar înainte de Gală, va fi o expoziție cu toate aceste costume, iar după ei și le vor putea lua acasă.

Te împlinește lucrul cu copiii? În sensul în care te-ai gândit vreodată că ai și o latură pedagogică, sau ai descoperit-o aici, la Ideo?

Eu am mai predat copiilor, am făcut pedagogia în facultate. Nu e un lucru pe care l-aș face în fiecare zi, dar mă bucură tare când îl fac. Și eu am fost acolo, am fost copil și cred că aș fi avut nevoie de cineva să mă ghideze, să fie deschis, să-mi spună lucrurile sincer, în față. Eu sunt perfect conștientă că acești copii mă stârnesc, adică noi simțim pulsul actual. Pentru că dacă noi trăim doar în lumea noastră, cu oameni din lumea noastră, a artiștilor, și vorbim doar cu regizori, și așa mai departe, ne plafonăm undeva la vârstă. Nu mai simțim pulsul real, iar copiii sunt cei care ne aduc în prezent. 

Cred că de aceea îi și las pe ei să aleagă muzica pe care o ascultăm la atelier. Mi-au arătat din muzica lor și eu am putut simți, de fapt, vibe-ul prezentului. Simt că am ajuns la o vârstă în care, poate, nu mai am răbdarea pe care am avut-o, am mai multe griji. Așadar, atelierul pe care îl construiesc la Ideo este despre ei, toată atenția mea este spre ei, eu vin doar cu foaia albă și încerc să îi ajut, cumva, să își găsească emoțiile și modul de exprimare.

Sunt curios să aflu cum ai primit mesajul Ideo Ideis de anul acesta, „ai tot ce ai nevoie”?. 

Cred că este mesajul Ideo Ideis, care mă reprezintă cel mai mult. Chiar avem tot ce avem nevoie, cea mai importantă fiind răbdarea. Avem cu toții niște puteri extraordinare, cred că avem puțină lipsă de încredere, iar asta ne face, uneori, să ne pierdem. E ca atunci când te îndrăgostești, simți că zbori, e un lucru pe care nu îl poți stăpâni. Sau când primești un premiu, ori un telefon pentru un proiect cu un mare regizor. Îți vine să iubești toată lumea și sentimentul acela nu îl poți controla. De aceea, când am citit „ai tot ce ai nevoie”, chiar mi s-a părut că e despre mine. 

Cauți emoții sincere, asta se vede și în munca ta…

Sunt sensibilă și, într-adevăr, cred că m-am săturat de a fi drăguță. Mi-ar plăcea să fim mai sinceri unii cu ceilalți. Și cred că asta se întâmplă în Ideo Ideis, în momentul în care ne punem toți organizatorii la masă și stabilim clar ce se va întâmpla în Festival. Cred că suntem atât de sinceri uni pe ceilalți, încât asta se resimte și în Festival, pentru că vorbim între noi destul de rar și știm foarte bine ce are toată lumea de făcut. Pentru că am fost sinceri chiar de la început și ne-am spus nevoile reale. 

Uite, eu cred că, de fapt, auzim foarte des că adevărul acesta poate fi dureros, sau chiar murdar, dar e foarte multă onestitate și curățenie în emoția asta sinceră a adevărului. Revăd această căutare și în munca ta ca scenograf. Hai să ne gândim la ce ai făcut la Ideo Ideis și mi se pare absolut fabulos cum arată totul. Spune-mi mai multe despre procesul tău de lucru. 

Cred că e important să spunem că avem un buget limitat. A trebuit să fac ceva fresh, actual, să fie, de fapt, ceea ce reprezintă Ideo Ideis. Cuvinte, bucurie, emoție, distracție, adolescenți, tineri, schimb de energii. Și, atunci, eu am ales varianta aceasta de a printa tot ce înseamnă cuvintele Ideo Ideis. Sunt cuvinte care descriu comunitatea, fenomenul și, până la urmă, nucleul acestui Festival. Cred că putem spune, cu lejeritate, că după aproape 20 de ani de Ideo Ideis, acest Festival e între primele cinci Festivaluri de Teatru din țară. Am încercat să merg foarte mult și în zona de instalații, o zonă care cred că mă reprezintă că artist. A fost o provocare să duc totul la îndeplinire cu un buget limitat.

Sunt curios cum te împaci cu tehnologia, Șteff. O integrezi în munca ta? O respingi? 

Voi fi foarte sinceră cu tine. Folosesc tehnologia cu scopul de a-mi contura arta mea, iluzia mea. Nu folosesc de o proiecție doar ca să am în fundal o proiecție, mi se pare că nu despre asta ar trebui să fie teatrul. De aceea, în toate scenografiile mele, vei regăsi puține elemente de tehnologie. Totul este pe partea de materialitate, texturi, compoziție, până la urmă, artă făcută de mine, pe care o simt că este și despre mine. Așa cum mi-a spus odată Helmut Stürmer: „Șteff, vorbește mai mult despre tine și lasă prezentul. Tu ești cea care trăiește prezentul!”. Și așa cred și eu – atunci când publicul intră în sală, vrea să vadă artistul din fiecare dintre noi, nu trend-urile momentului. Sigur, folosim tehnologia, dar o folosim într-un mod în care să servească scopului mai mare.

Arta se întâmplă prin noi, așadar și tehnologia poate să se întâmple prin noi…

Trebuie să treacă prin filtrul nostru,  nu trebuie să o luăm de-a gata.

Șteff, care e mesajul tău pentru tinerii care au venit și anul acesta la Alexandria? 

E important ca tinerii să rămână adevărați, să fie sinceri față de ei înșiși și să aibă încrederea că pot face orice pe lumea asta.

Ce emoționant… Spune-ne, te rog, ce scenografii create de tine putem vedea la teatru!

„Sakura Sandwich”, în regia lui Irisz Kovacs. Chiar dacă Irisz e o regizoare tânără, este un om extrem de pregătit și am colaborat extrem de bine. „Balerinele Acvatice” la Teatrul Metropolis, care este o nebunie vizuală, bazată pe o muncă titanică și pe un buget limitat. „Medeea”, la Teatrul Mic, în regia lui Vlad Massaci, unde puteți vedea un decor minunat gândit de Adrian Damian și costume create de mine. Asta a fost o experiență cu emoții mari, chiar cred că debutul meu profesional, real vorbind, s-a întâmplat în procesul de lucru cu Massaci. „Sidy Thal”, colaborarea dintre Teatrul Evreiesc de Stat și Teatrul German de Stat din Timișoara – acolo am colaborat cu prietena mea scenografă Ioana Groza și a fost extrem de frumos. În fiecare proiect, am descoperit ceva nou în mine și am dobândit abilități noi, pe care nu le aveam, ca scenograf. Anul 2024 continuă pentru mine cu un proiect la Teatrul Metropolis, în regia Denisei Nicolae. Voi avea o premieră la Târgu-Jiu, în regia lui Mihai Brătilă. Și voi fi asistent de scenograf, la Helmut Stürmer, în regia lui Andrei Șerban la TNB. Iar, la finalul anului, voi crea scenografia spectacolului de deschidere a Teatrului din Botoșani, sub noua conducere asigurată de Alexandru Vasilache.

Un an cât zece pentru Șteff Chelaru…

Da, chiar așa!

Interviu realizat de Șerban Suciu, Digital Specialist Ideo Ideis #19