„Adrenalină” sau traseul anevoios al maturizării
6 august 2024, ora 20:30 – simțim, uneori, cum timpul parcă nu mai are răbdare cu noi, cum gândurile se agită într-un uragan care își întețește puterea chiar înainte să adormim. Însă, cu tot acest tumult interior, unele zile par construite după aceeași matriță veche și prăfuită pe care am învățat să o numim rutină. Pare că e o greutate pe care oamenii o poartă în spate zi de zi, ca pe un bagaj sentimental de care nu sunt încă pregătiți să se dezică. În fiecare dimineață în care privim cu același dezinteres lucrurile din jur, în fiecare dimineață în care știm exact ce avem de făcut, în fiecare dimineață în care rutina devine copleșitoare vrem să credem că, uneori, monotonia lucrurilor poate fi întreruptă și, deodată, ceva miraculos se poate întampla. Și exact asta ne-a oferit Ideo Ideis prin prisma spectacolului de teatru interpretat cu măiestrie la Centrul Multifuncțional pentru Tineri: un eveniment uimitor ce a sfărmat monotonia orașului, umplându-l de culoare, de unitate și de comuniune.
„Adrenalină”, un spectacol despre tineri, pentru tineri, a reușit să îmbine, din nou, o societate întreagă, caracterizată prin diversitate. Cele trei actrițe fenomenale ce au urcat pe scenă au izbândit să transpună, în cadrul celor două ore de teatru, o poveste emoționantă despre maturizare, despre conștientizare și despre impactul pe care trecerea ireversibilă a timpului îl deține asupra omului. Pentru a încărca întreaga sală de magie, pe lângă povețele pe care au dorit și au reușit să le transpună prin intermediul actului lor, au construit un univers utopic, ajutându-se de paleta vastă de abilități cu care au fost înzestrate: umor, voce și ureche muzicală, prezență scenică și dăruire.
Am rămas atât de impresionată de tabloul ce a prins viață în mâinile artistelor și de impactul emoțional atât de puternic pe care povestea l-a avut asupra oamenilor, reușind să dărâme fiecare zid ce împrejmuia sufletele oamenilor și să întrepătrundă până în străfundurile acestora, încât nu îmi doresc să vă ofer prea multe detalii despre povestea transpusă pe parcursul celor două ore ce s-au scurs cu repeziciune. Și asta pentru că mi-ar plăcea să descoperiți singuri frumusețea pură a piesei de teatru și să nu vă răpesc oportunitatea de a rămâne complet uluiți în momentul în care vă veți permite să vă prindeți în mrejele poveștii și să plecați, odată ce spectacolul va lua sfârșit, cu un bagaj sentimental mult mai prosper și fastuos.
Ce vă pot spune este, însă, că spectacolul urmărește trei femei ajunse la maturitate, ce își reunesc trupa muzicală după douăzeci de ani, dorind să își repare reputația. Deși spectatorii au impresia că vor privi un concert ce are menirea de a le oferi o perspectivă cât mai realistă a Anilor 2000, spectacolul îi va surprinde necontenit, întrucât actrițele vor rememora provocările pe care au fost nevoite să le înfrunte în adolescență, din prisma unor tinere îmbătate de succes, și vor prezenta repercusiunile pe care acțiunile lor le-au cauzat. Adolescentul, ancorat de copilărie, ce încă nu este pregătit să întrepătrundă în universul maturității, este dependent de sprijinul celor din jur, care au un rol esențial în dezvoltarea viitorului adult, multitudinea de informații trebuincioase și selecția sfaturilor asigurându-i acestuia succesul sau, dimpotrivă, eșecul, în confruntarea cu greutățile pe care viața necruțătoare i le ivește de-a lungul anevoiosului drum al destinului. Fiecare persoană ce răsare, chiar și pentru o scurtă perioadă, în traseul existenței tânărului își lasă o amprentă asupra modelării caracterului acestuia, deoarece comportamentul adolescentului este vulnerabil și ușor de influențat, în ciuda vastei experiențe pe care el presupune că a acumulat-o odată cu trecerea ireversibilă a timpului.
Șocul cu care adolescenții se confruntă în momentul în care se lovesc de realitatea vieții mature poate declanșa reacții dintre cele mai diverse, așa cum ne demonstrează spectacolul. Însă, un singur lucru este cert: niciunul din ei nu este pregătit pentru ce o să urmeze, întrucât gândurile pline de incertitudine, sfiala și frica ce caracterizează această perioadă tumultuoasă a adolescenței se vor metamorfoza, odată cu scurgerea iremediabilă a timpului, în chibzuințe pline de raționament și înțelepciune. Astfel, proaspeții adulți vor privi dintr-o altă perspectivă evenimentele vieții ce se scurg cu repeziciune, transformându-se în pulberea luată de vânt care se pierde cu rapiditate în istoria veacurilor apuse.
Astfel, spectacolul ne învață că pentru a putea resimți constant gustul fericirii depline, omul trebuie să își creeze necontenit anumite idealuri pentru care să lupte și pe care să le urmeze, indiferent de obstacolele care i se ivesc de-a lungul enigmaticului traseu al vieții. Însă mulți dintre ei înfăptuiesc cumplita greșeală ca, îmbătați de succesul dobândit în urma atingerii unui ideal pentru care au trudit din greu, să accepte această unică fericire iluzorie și să își transforme destinul într-un monoton lăcaș al necunoașterii. Omul este o ființă complexă, care poate învăța și desprinde statornic abilități și valori purificatoare ce îl ajută să își depășească propriile limite, deoarece, adeseori, nu destinația este cea care contează, ci întreg parcursul străbătut.
Despre spectacol
Ce au transmis cele trei actrițe pe scenă poate fi caracterizat printr-un singur cuvânt: magie. De la ținutele lor, atât de diversificate, pline de stil și personalitate, ce ne introduceau în universul anilor 2000, la prezența lor scenică ce te împiedica să îți dezlipești ochii de la piesă, la obiectele de recuzită ce au completat perfect povestea, la replicile pline de umor și la talentul lor desăvârșit, toate acestea ne-au sprijinit să înțelegem cu adevărat mesajul pe care piesa dorește să îl transmită. „Adrenalină” este un spectacol de teatru scris și regizat de Gabriel Sandu, personajele fiind interpretate de Iulia Samson, Oana Predescu și Dana Marineci. Scenografia este realizată de Clara Ștefana, iar coregrafia de Ruxandra Bobleagă. Spectacolul „Adrenalină” este o producție a Teatrului Excelsior din București.
Articol realizat de Alexia Olteanu, voluntar în cadrul Ideo Ideis #19