INTERVIU | Ioana Brumar: „Eu m-am apucat de actorie după ce am văzut un spectacol la Ideo Ideis”

Foto: Larisa Baltă

Conversația mea cu Ioana Brumar, unul dintre cei opt traineri de teatru tânăr ai celei de-a 19-a ediții a Festivalului Ideo Ideis, a avut loc în pauza de prânz a zilei de 4 august, pe terasa restaurantului Conciato din Alexandria. Am povestit despre tineri, despre festivalul Ideo Ideis, despre modul în care Ioana a reușit să facă trecerea de la participant al edițiilor din 2016 și 2017, la trainer în 2024. Redau integral interviul în rândurile următoare.

Ce faci, Ioana, și cu ce gând te-ai trezit azi dimineață?

Uite, m-am trezit emoționată pentru că acum am avut primele trei ore legate cu trupa mea. Ieri am avut și repetiția la scenă și pentru azi mi-am propus multe exerciții. Am fost un pic emoționată fiind prima zi și, cumva, și ultima, că mâine o să fie și mentorul și intrăm în altă etapă, a atelierelor. Dar, acum, după atelier, pot să spun că totul a fost foarte natural și frumos. Trupa cu care lucrez e foarte deschisă și e foarte ușor să le conduci, sunt foarte curioase și vor să experimenteze…

Cu ce trupă lucrezi tu și câți membri ai în trupă?

Lucrez cu trupa Prazul și Necazul din Craiova și sunt opt fete. Inițial, eram cumva curioasă de cum o să fie chimia lor, dar odată ce am început lucrul în capsula de zece zile, m-am liniștit foarte tare. Mi se pare că sunt foarte armonizate între ele și deja am întâlnit un grup când ne-am întâlnit acum. Nu a fost necesar să formez eu un grup pentru că bazele erau deja puse și am putut construi mult mai multe lucruri, având aceste baze. E frumos!

E prima ta experiență ca trainer Ideo Ideis, dar tu ai fost participantă…

Da, e prima mea experiență ca trainer, dar am fost și participantă în 2016 și 2017. A fost ceva foarte diferit față de ce am experimentat eu până în acel punct. Am fost la un liceu cu profil de matematică-informatică, în care era foarte important să fii văzut și validat, să te menții la un anumit nivel, iar asta a venit cu o presiune la pachet. Și, din acel mediu, am ajuns la Alexandria, unde oamenii te văd și te ascultă și pentru asta sunt aici. Asta îți creează o plasă de siguranță, ca adolescent, care îți dă, de fapt, un mare curaj să încerci lucruri noi, dar și o stare de bine. Așadar, sunt într-un loc în care vreau să fiu cât mai mult timp și pe care vreau să îl caut și în alte contexte, deși nu prea îl mai găsesc. Cred că e o magie pe care doar Ideo Ideis o are. 

Și când ai venit tu, cum a fost? Cu ce trupă ai venit? 

Eu sunt din Botiza, din Maramureș și am fost cu trupa Colegiului Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, pentru că acolo am făcut liceul și trupa se numea The Snoop. A fost coordonată de Dragoș Călin, care este actor la Baia Mare și care ulterior a făcut și un festival acolo foarte drăguț… În ceea ce priveşte Festivalul şi energia lui, mi se pare că acum lucrurile sunt mai controlate, ceea ce mi se pare că vine cu foarte multe avantaje.

Acum ai ajuns și lucrezi în producții mari, lucrezi în seriale, lucrezi în teatru, cum te raportezi la aceste întâmplări, gândindu-te la adolescenta din tine?

Și atunci, în adolescență, dacă te uitai la mine, nu păream foarte rebelă. Cred că curiozitatea e de fapt cheia care te face să mergi mai departe. Asta, și o dorință inexplicabilă pe care unii o numesc talent, alții o numesc intuiție, destin, sunt mai multe denumiri… Eu caut încă cum să o numesc.

Vezi această curiozitate și în participanți? 

Da, sunt foarte deschiși. Dar cred că asta se formează odată cu energia Festivalului. Eu țin minte de când am intrat la Conciato, pentru prima oară, am simțit ceva diferit. Vedeam trupe care se cunoșteau între ele, existau prietenii deja între trupele care au participat mai mulți ani și asta chiar te face să intri într-o atmosferă, într-o energie, să fii deschis, să te uiți la oamenii din jur. 

Se spune despre Ideo Ideis că e o pepinieră excelentă pentru noi actori. Urmând teoria aceasta, și tu ești un produs al pepinierei, nu-i așa?

Da, sigur că da. Eu m-am apucat de actorie și de ceea ce fac văzând un spectacol la Ideo Ideis. Atmosfera de la Ideo Ideis m-a determinat să vreau să fiu înconjurată de genul de oameni pe care i-am găsit aici. Ce am simțit la „Fata din Curcubeu”, scris și regizat de Lia Bugnăr, cu care ulterior am și lucrat, este ceva ce nu pot pune în cuvinte… Cred că nimic nu a fost o întâmplare. Dacă mi-ar fi zis cineva că în opt ani o să fac asta, nu aș fi crezut. Pentru că nu eram convinsă că asta vreau să fac. A fost mai mult un gând de „știu sigur că o să rămân cu un mare regret dacă nu mă duc în zona asta și decât să fiu un medic nefericit cu frustrări, căci asta aș fi fost dacă urmam acea cale, hai să încerc și vedem dacă merge”. Am lucrat în primul an cu Iulia Samson ca trainer și ea a fost și cea care m-a ajutat după cu admiterea la facultate. Dacă nu era ea, sunt convinsă că nu aș fi intrat din prima la UNATC. 

Sunt curios cum ai primit mesajul ediției de anul acesta și cum l-ai simțit. Au tinerii tot ce au nevoie? 

Eu cred că au. Oricum, în cazul în care simți că ceva îți lipsește, poți să ai tot ce ai nevoie. Poți să faci asta. Și cred că asta vrem să transmitem și asta urmărim. Să le dăm mai multă încredere și să fie conștienți de faptul că pot să schimbe lucruri și să lupte pentru ceea ce își doresc. 

Narativele pe care le-am auzit eu despre meseria aceasta, nefiind actor, s-au tot schimbat cumva pe parcursul timpului. Îmi aduc aminte de vremea în care toată lumea spunea că actorii o să mor de foame și acum aflu că actorii sunt foarte duri unii cu ceilalți. Sunt curios, cum poate un tânăr să aibă tot ce are nevoie? E chiar așa de rău cum se aude?

Lucrurile nu sunt roz, dar nu sunt în nicio meserie. Într-adevăr, e un mediu dificil pentru că sunt foarte mulți absolvenți în facultățile de teatru și singurul lucru care te face să continui și să ai încredere e acel sentiment de care ziceam mai devreme. Ori talentul, ori dorința de a face, de a ajunge, de a experimenta niște lucruri. Din cauza concurenței, probabil se ajung la diverse invidii, dar eu nu am avut experiențe de genul. Cumva, am fost protejată. 

Se poate și fără?

Da, cred că se poate și fără. Înțeleg și de unde e frustrarea și presiunea, dar da, cu siguranță se poate și fără. Sunt multe lucruri pe care nu le avem și de care ar fi nevoie, dar să sperăm că, odată cu trecerea timpului, cultura va fi mai susținută și la un nivel decizional.

E ceva foarte adevărat în modul în care joci tu. Acesta cred că e cuvântul. E o doză de onestitate pe care o ai tu față de tine și care se reflectă și faţă de public. Sunt curios cum păstrezi curăţenia asta în tot ceea ce faci. 

Aici cred că nu sunt eu responsabilă. Cred că, pur şi simplu, acesta e modul meu de a juca şi, în zona asta, eu chiar caut tot timpul. Nu e o calitate la care am lucrat, e ceva ce am primit. 

În ce te putem vedea?

Mă puteți urmări în serialul „Groapa” pe PRO TV. În „Măsură pentru măsură” la Teatrul Bulandra, regizat de Diana Mititelu. „Noi patru”, scris și regizat de Lia Bugnăr și „Muscă, paie și bătaie”, scris și regizat tot de Lia. La „Noi patru”, am simțit că am făcut o altă școală, am făcut ceva total diferit de cum am lucrat până în acel punct. 

Uitându-te la tinerii din Prazul și Necazul și la tinerii care sunt în Alexandria în acest moment, ce le spui, care e mesajul cu care ai venit aici, de fapt? 

În atelier am vrut să le transmit importanța căutării și a curiozității și le-aș transmite să aibă încredere în ceea ce simt, în ceea ce îi pasionează, să caută în zonele acelea pentru că, în mod sigur, au ceva de spus sau de experimentat acolo. Și să se distreze și să viseze.

Interviu realizat de Șerban Suciu, Digital Specialist Ideo Ideis #19